Thursday, August 9, 2018

Oare chiar trebuie sa iti fie frica de cancer?

https://terapieinarmonie.blogspot.com/2018/08/oare-chiar-trebuie-sa-iti-fie-frica-de.html
(postare initiala: 24 martie 2013)

Nu demult am avut o experienta interesanta pe care nu pot sa fac sa nu o impartasesc in acest articol! Am reusit sa zdruncin un om din temelii (in sensul bun), sa-i dau peste cap toate crezurile si ideile preconcepute. Dar hai sa incep cu inceputul… 🙂

Matusa mea, sora mamei mele, a avut
un cancer malign uterin si, ca toate celelalte femei din aceeasi situatie, a ajuns acum doi ani la bisturiu, i s-a extirpat tot ce inseamna feminitate in ea, pentru ca asa cer protocoalele medicale in lupta impotriva acestui mare mare rau numit cancer.

Inainte de a ajunge sa fie operata, a avut sangerari mai bine de trei ani. Imi imaginez frica ce o cuprindea in aceasta perioada cand vedea ca ii curge sangele desi era deja la menopauza. Cu toate astea, nu a spus nimanui nimic despre problema ei, tot de frica, ca nu cumva sa fie trimisa pe la doctori si sa i se dea verdictul de care se temea asa de mult. Simtea ca are ceva groaznic si se si vedea pe ea acest lucru, desi era tacuta in aceasta privinta. Avea ochii pierduti, tristi in acea perioada, era foarte sensibila, ii dadeau lacrimile la cele mai mici emotii si, din aceasta cauza, si-a creat efectiv un scut de protectie intre ea si ceilalti devenind in acest sens putin rea si certareata…

Intr-un final, inevitabilul s-a produs. Intr-o zi, a inceput sa sangereze masiv si astfel a intrat in panica. L-a sunat pe fiul sau care a venit si a dus-o la spital. Acolo au reusit cumva sa ii opreasca sangerarea si au supus-o unor investigatii, analize, in urma carora a primit verdictul: cancer malign uterin.

Este indescriptibil prin ce trece un om in momentul in care afla ca are cancer. Toata viata i se ruineaza, panica, fricile de tot felul se instaleaza, cancerul avand in mintea lor un singur echivalent: moartea. Cum sa nu fie asa cand, in jurul nostru, toti cei cu cancer se chinuie, sufera si mor in cele din urma?

Familia a fost informata care sunt demersurile in acest caz, cu precizarea ca matusa mea era “norocoasa” pentru faptul ca cancerul, tumoarea maligna a crescut in uter, fiind cat de cat izolata si astfel cu sanse mai mici de propagare prin acele urate radacini sau tulpini, nici nu mai stiu… Se stia deci ca urmeaza o operatie de extirpare a uterului si ale ovarelor, iar apoi, pentru “siguranta” ei, o serie de bombardari cu raze cobalt, pentru a fi siguri ca se extirpa acele radacini care ar putea duce la “metastaze”.

Am fost acolo, la spital, cand a fost dusa in sala de operatie si nici nu pot sa descriu acea disperare care se citea in ochii ei. Se agata de viata cu toata fiinta ei. A inceput sa planga ca un copil si, printre lacrimi, ne-a spus ca ne iubeste tare mult si ca ii pare rau daca ne-a gresit in viata asta si a recunoscut pentru prima oara ca ii este frica, fratele ei murind in urma cu vreo doi ani pe masa de operatie. Incearca tu sa linistesti un om in asemenea situatie, oricum nu te aude, crede-ma!

Operatia a decurs foarte bine iar la scurt timp au urmat razele. Familia credea ca calvarul ei a luat sfarsit dar asta nu era nici pe departe adevarat, am simtit asta, am vazut asta!

De atunci incoace, desi afirma sus si tare ca nu exista boala decat in capul ei, ca ea e perfect sanatoasa, ca nu se teme de moarte, toate lucrurile demonstreaza contrariul:
– analizele periodice pentru ca nu cumva sa metastazeze cancerul (pentru ca doctorii ne informeaza ca, cu cat este depistat intr-o faza mai de inceput, cu atat sansele de vindecare sunt mai mari),
– zeolitul pe care il ia (acesta fiind un set de minerale, un medicament minune care umbla prin tot organismul si, unde afla o problema, merge si repara tot 🙂 )
– nivelul glicemiei destul de ridicat, care mie mi-a spus multe despre trairile ei din aceasta perioada…

Si am ajuns in sfarsit la ziua discutiei. Am urcat pana sus la ea cu intentia de a purta o discutie prin care sa incerc sa ii scot din cap lucrurile care incet, incet, ar duce-o la alte probleme, mai grave. Am inceput sa ii vorbesc. Vorbeam, vorbeam, ii explicam, ii explicam, dar simteam ca vorbesc singur, efectiv nu ma auzea, intre noi era un perete gros pe care trebuia sa il daram… si am si reusit pe parcursul a doua ore de “lucru” :).

Discutia noastra a pornit de la faptul ca, nu bine am salutat-o la intrarea in casa, ca ea a si inceput sa planga, ca de obicei… Incerc sa redau in continuare ce i-am zis:

“Cum intru in casa, tu plangi. De ce, daca tu zici ca totul e OK? Crezi asta? Ca eu nu. Tot ce se intampla in viata ta imi demonstreaza contrariul: emotivitatea ta exagerata, zeolitul pe care il iei, analizele pe care le faci tot timpul, precum si glicemia ridicata. De ce ma minti, de ce te minti si pe tine? Pana cand vrei sa o faci? Pana chiar intri intr-o metastaza, de care te temi asa mult, desi nu recunosti? Nu mai esti bolnava, nu vrei sa intelegi? Au extirpat tot, nu mai ai nimic rau in tine iar metastaza nu exista, ea este de fapt rezultatul altor conflicte pe care si le face omul cand stie ca are cancer, ca doar nu o sa sari in sus de bucurie cand afli ca ai asa ceva si stii ca toata lumea din jurul tau care a avut, s-a dus.

Dar iti spun ceva interesant: nu au murit de la cancer ci de la faptul ca nu au reusit sa isi rezolve situatiile de viata care i-au adus in acea stare, la care s-au adaugat fricile generatoare de noi conflicte, precum si tratamentele cu otravuri numite raze si citostatice!

De exemplu, stiu pe cineva care a facut un cancer care apoi a metastazat in ficat iar mai apoi in plamani. Si stii de ce? Nu exista metastaza, ti-am spus, ci el a trait un conflict de genul ca nu o mai aiba bani de mancare din cauza ca toti banii o sa i se duca pe doctori iar creierul, nestiind ca nu e o faza reala, comanda o proliferare la nivelul ficatului cu celule “canceroase”, de fapt celule specializate cu o capacitate de stocare de 10 ori mai mare decat cele normale iar medicina, in urma analizei unei asemenea probe, constata ca aceste celule sunt deformate si mai mari, clasificandu-le canceroase. Cu toate astea, ele apar acolo in scop de supravietuire, pentru a ne ajuta sa stocam mai bine hrana primita, daca am informat organismul ca vom muri de foame! Odata ce se rezolva situatia de viata, ori in capul omului, ori faptic, nu mai este nevoie de acea “tumoare”, urmand a fi descompusa de catre microorganisme si eliminata.

Intelegi?? Cu plamanii la fel. Omul a trait si un conflict de frica de moarte, ca doar cancer=moarte, prin urmare, creierul a comandat o proliferare de celule alveolare la nivelul plamanului, pentru ca omul respectiv sa poata capta mai bine aerul din afara, tot in scop de supravietuire. Acel om este acum sub pamant, totusi, pentru ca nu a fost cine sa ii explice cum stau lucrurile…

Bolile nu sunt impotriva noastra! Ele sunt niste reactii de supravietuire organismului la faptul ca nu sunt indeplinite nevoile si asteptarile noastre si la faptul ca ca ne identificam cu toate situatiile de viata care ne induc suferinta.

Nu mai trai in frica pentru ca ea o sa te distruga, nu cancerul inexistent, extirpat deja! Uite, spuneai adineauri ca nu ti-e frica. Totusi ai glicemia marita. Asta mie imi spune ca ai o situatie de viata de care vrei sa te separi si, prin urmare, creierul tau te ajuta, coborand nivelul de insulina si crescand glicemia pentru ca zaharul inseamna energie, forta, iar creierul tau nu stie ca tu, de fapt, nu impingi un zid, de exemplu, la ora asta, ci doar “impingi” de la tine situatia de viata, incerci sa te separi de ea. Oare care este acea situatie de viata? Sa fie cumva metastaza? Bineinteles. Iar acum ar trebui sa constientizezi ca nu mai trebuie sa iti fie frica, ti-am explicat care e treaba cu metastaza! Intelegi ca fricile tale iti provoaca suferinta? (Da, inteleg, a spus ea printre lacrimi). Acuma intelegi de ce mor oamenii din jurul tau? Nu de la cancer!

Nu mai are rost sa iti fie frica. Gandeste-te! Acolo este prietena ta care a avut cancer acum 20 de ani si este in viata. De ce, crezi? Pentru ca nu i-a fost frica, nu si-a mai facut alte conflicte. Ea stia un lucru: nu o intereseaza cati oameni mor din cei cu cancer, ea trebuie sa traiasca pentru ca are o fetita mica de crescut! Si asta a tinut-o in viata! Ia-o pe ea ca exemplu si uita-i pe ceilalti!

Si iti mai spun o chestie interesanta: s-a facut un sondaj printre medicii oncologi si, din 100 de medici, nici 10 nu si-ar administra lor si familiilor lor citostatice si raze. Oare de ce? Oare de ce aplica atunci celorlalti aceste otravuri celulare care ii omoara pe sarmanii oameni? Oare de ce?”


Lucruri de genul asta i-am repetat matusei mele timp de doua ore, la finalul carora am simtit ca am obtinut ceea ce am vrut: am spart zidul care ducea la constiinta ei si astfel a reusit sa inteleaga ca nu mai are rost sa ii fie frica, a inteles ca ea si-a produs si cancerul iar daca mai continua asa, chiar ca o va pati. La final, cu lacrimi in ochi, i-am spus: “Vrei sa iti spun de ce plangeai tot timpul cand vorbeam, ori la telefon ori personal? Pentru ca te cuprindeau emotiile la gandul ca poate nu mult timp o sa mai poti vorbi cu noi? Asa-i?” “Da, asa-i” a recunoscut ea…

M-a imbratisat indelung, m-a pupat pe obraji si mi-a multumit pentru ce am facut pentru ea. M-am uitat la ea. Avea alti ochi, alta privire! Eram implinit!… 🙂

Iar acuma, in final, te intreb: daca ai fi intr-o situatie de acest gen, cum ai reactiona, acum, ca stii cum functionam? Ti-ai plange de mila si ai muri de frica, creaindu-ti noi conflicte, diagnosticate apoi ca metastaze sau aceasta ar fi pentru tine o oportunitate sa te pui sa vorbesti cu tine si sa constientizezi ce te-a adus in aceasta stare, cu ce nu ai fost in armonie in viata ta, realizand prin asta stoparea cancerului si regresia sa pana la disparitie?



cu drag, Costea Paul George

P.S. Tin sa mentionez ca aceasta conversatie a avut loc imediat dupa primul curs de NMG, cand inca nu stiam nimic despre terapii, despre cum sa porti o discutie "vindecatoare"... 

___________________________________

Ai o parere, o intrebare, o idee, o nemultumire, o critica?… Comenteaza mai jos, impartaseste-o cu noi, ceilalti… 🙂

Ti-a placut articolul? Apreciezi munca mea, efortul meu?… “SHARE” aici, sub articol si astfel vei contribui la aflarea acestor adevaruri. Nu te costa nimic! Poti sa ii dai un “LIKE” si paginii “terapie in armonie”, in dreapta sus, daca vrei sa ne urmaresti pe facebook… 🙂 ... Cel putin, ca iti place ori nu, da un calificativ articolului aici, dedesubt, la "Reactii la articol"... 🙂

Introdu aici, dedesubt, adresa ta de e-mail si vei primi saptamanal GRATIS articole interesante + bonus un PDF GRATIS “LEUCEMIA – o anemie mai severa sau cancer?”


Adresa de email: *


13 comments:

Paul Costea said...

Brunner Aliz says:
24/03/2013 at 1:32 PM

Paul draga, ….citind articolul tau, am retrait cazul meu asemanator de acum 7 ani…..fapt ce m-a condus pana la Noua Medicina … despre care nu aveam nici o informatie pana atunci…..si pentru care sunt recunoscatoare acestei “boli” care a aparut si in viata mea….. dar “soarta” sau pot sa spun sufletul meu mi-a spus tot timpul ca “…NU….nu te lasa pe mana lor……” si AZI stiu deja ca TOTUL A FOST PENTRU MINE !!!!
Am trecut peste aceleasi faze….DAR FARA OPERATIE …. intelegand din timp cauza care a generat boala si rezolvand cauza ” in capul meu “.

Felicitari:) pentru ceea ce ai facut scriind acest articol … si sper ca din ce in ce mai multi de acum inainte….vom trai constienti si nu ne vom lasa pe mana unui sistem care nu este facut pentru a ne ajuta…din contra. Aici mentionez ca, nu medicii sunt de vina pentru ca ei lucreaza dupa un protocol foarte strict prescris de sistem. Personal eu sunt suparat pe medici doar pentru faptul ca nu sunt deschisi sa afle ADEVARUL (toata stima pentru cei care fac exceptie) … si continua sa dea aceleasi asa-zis “tratamente” care nu aduc nici pe departe sanatatea dorita.
Vestea buna este ca pe noi deja nu ne vor putea conduce aceste sisteme….si sunt convinsa ca pe zi ce trece vom fi din ce in ce mai multi care vor gandi la fel…

Acum ramine ca matusa ta sa participe la un seminar despre aceasta minunata stiinta a Dr.Hamer pentru ca, la randul ei, si dansa sa poate ajuta pe semenii sai la care tine asa de mult…si va putea trai astfel o viata implinita si plina de bucurii si satisfactii…ceea ce ii doresc din tot sufletul meu…

Acest articol al tau Paul contine MARELE ADEVAR de care avem nevoie toti inainte de a apare ” boala ” in viata noastra…care de fapt nu este altceva decat ” oglinda sufletului nostru “, care numai poate suporta suferintele prin care trece….si astfel suferinta se manifesta pe corpul nostru fizic sa putem “observa” si REMEDIA.

Dar va spun un mic “secret”: numai omul CONSTIENT O POATE REMEDIA. TOTUL este facut PENTRU NOI si NU IMPOTRIVA NOASTRA…..boala nu este un dusman de al nostru….ESTE CREATIA NOASTRA, si creatorul este mai mare ca si creatia si oricand poate crea si SANATATEA ! depinde doar de noi …CREATORUL….

Paul iti doresc mult-mult succes in aceasta “munca” divina …pentru ca NIMIC NU ESTE INTIMPLATOR…..
Reply

admin says:
24/03/2013 at 1:40 PM

draga aliz… sa stii ca m-a miscat profund commentul tau… si este atat de complex incat ar putea figura ca un articol de sine statator… felicitari si succes! 🙂
Reply

AnytaGyo says:
24/03/2013 at 9:07 PM

Si mie mi-au dat lacrimile Paul. Este un articol care imposibil sa nu fie inteles de oamenii interesati. M-ai ajutat si pe mine sa inteleg una alta. Mi-ai oferit explicatii la niste intrebari pe care nici macar nu ti le-am adresat. Sunt mandra de tine stii? Lasand copilariile la o parte deasemenea si dumele pe care mereu n-i le aruncam asa ca verisori, chiar sunt mandra de tine!! Mult succes mai departe in acest domeniu. Daca cineva se pricepe, acela esti TU!
Reply

admin says:
24/03/2013 at 11:12 PM

mersi mult pt comment… 🙂

Paul Costea said...

Reply
criss says:
27/03/2013 at 2:22 AM

Zdruncinatoare poveste, dar cu final fericit…cred ca fiecare dintre noi putem trece prin asa ceva, niciodata nu se stie, insa nu trebuie sa ne blocam, doar gandurile pozitive si faptul ca ni s-a oferit sansa la o noua viata, chiar daca viata e…o clipa, ne pot ajuta. Multa bafta tie si matusei tale !
Reply

admin says:
27/03/2013 at 11:04 AM

ai dreptate, draga, asa e, depinde doar de noi ce se intampla in viata noastra, noi suntem regizorii constienti sau inconstienti ai vietii… 🙂 si iti multumesc pt urare… 🙂
Reply

admin says:
17/04/2013 at 10:49 PM

voi avea in curand articole despre aceste subiecte… 🙂
Reply
Andra says:
06/07/2013 at 2:05 PM

Multumim pt articole! Poate scapam de frica… 🙂
Reply
Lidia says:
06/07/2013 at 2:35 PM

După ce oamenii apelează la toÅ£i doctorii, fac tot felul de chimioterapii – care, în sine însele, sunt pentru a “omorî” trupul (pe lângă celulele canceroase sunt omorate È™i celule sănătoase) – ÅŸi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin “medicamentele” Lui: pentru SUFLET – credință, dragoste ÅŸi iertare, iar pentru TRUP – plante ÅŸi fructe vii.
Reply
Georgeta Gabriela Simon says:
06/07/2013 at 4:24 PM

Multumim frumos pt tot si iti apreciez curajul eu nu am avut probleme de acest gen dar in viata nu se stie niciodata doamne Ajuta
Reply
Valentina says:
06/07/2013 at 5:38 PM

foarte frumoasa explicatie i-ai dat matusii tale, felicitari!
eu sunt genul de om care daca afla ceva interesant si plauzibil incerc sa-l impartasesc cu oamenii din jurul meu, dar observ ca sunt foarte, dar foarte reticenti. nu vor nici in ruptul capului sa admita macar ca e un sambure de adevar in aceasta medicina sau macar sa-i faca curiosi si sa caute sa se intereseze despre asta.. unde mai pui si faptul ca sunt tanara si n-am notiuni in domeniu, si cum pot eu sa vin sa le dau toate cunostintele peste cap si cu atat mai mult sa ma dau mai desteapta ca un medic? asa ca imi tot zic RABDARE si iar RABDARE!! 🙂 poate va exista declicul ala si pentru ei, dar nu cand va fi prea tarziu…
Reply

Costea Paul George says:
06/07/2013 at 7:25 PM

o sa vina si momentul tau, draga mea valentina, nu te stresa… 🙂
Reply

alexlp11 says:
06/07/2013 at 5:46 PM

Eu am doar 14 ani, un articol superb. Eu am avut o problema cu dinti ,si inca am , am la 2 masele gingia crescuta prin masea, si anestezicul nu merge! Dar m-am obisnuit cu ideea ca e doar o gingie crescuta prin masea. Daca ma doare asta e , se mai intampla din cand in cand sa ma doara. Dar nu mor de la o gingie. La cancer daca ai grija si iti iei ce trebuie sa iei nu mori, si poti sa ai o viata normala! Discurs superb ai tinut! Superb!
Reply

Paul Costea said...

Alina Aurelia says:
06/07/2013 at 6:57 PM

Eu am o fetita de 5 ani si jumatate. Acum 2 ani a fost diagnosticata cu intolerante alimentare la ou, lapte si gluten. Nu s-a nascut cu aceste intolerante ci le-a dobandit pe parcurs. Nici nu le-a mostenit genetic, nici unul din parinti sau bunici sau alte rude neavand asa ceva. Credeti ca este vorba tot de niste trairi conflictuale? Ale cui? Ale ei, ca si copil la varsta frageda sau ale noastre ca si parinti si s-au manifestat asupra ei? Sau este un caz nesemnificativ, nu este o boala in sine si nu merita importanta si osteneala? Ce parere aveti? Cu multumiri, o mamica care nu se da batuta si nu accepta ca copilul ei va avea aceste intolerante toata viata.
Reply

Costea Paul George says:
06/07/2013 at 7:24 PM

draga aurelia… aceste intolerante le are in urma unor stari conflictuale, ori ale ei, dar ai pus bine problema, pentru ca pana la 10 ani, se transmit copiilor conflictele parintilor… din pacate, este prea mica pentru a se putea aplica vindecarile prin constientizare… noroc ca nu e ceva mai grav… eu zic sa contactezi un specialist in medicina germanica, poate reusiti ceva impreuna… alt sfat, din pacate nu pot sa iti dau. spre deosebire de medicina clasica, in noua medicina germanica, nu se pot da diagnostice pe baza unor simptome, fiecare caz fiind unic… cu stima, paul
Reply

Gabi says:
06/07/2013 at 8:02 PM

Foarte frumos ce spuneti voi, in teorie este foarte frumos, in practica insa cred ca este mai mult de atat. Sotul meu are cancer la plamani si inainte de a se descoperi aceasta cumplita boala eram impliniti, preocupati sa ne crestem cei trei copii insa fara conflicte sufletesti prea mari. Boala probabil ca se forma de mult insa pentru noi a aparut brusc, sotul a inceput sa tuseasca din ce in ce mai rau, nu mai putea sa urce scarile fara sa oboseasca foarte rau(acum doi ani cand s-a pus diagnosticul sotul meu avea 43 ani)si totul a cilminat cu expectoratia cu sange. Am mers la doctor si primii doi doctori au spus ca are astm, a luat tratament insa starea lui de sanatate s-a agravat nu mai putea sa respire se si auzea ca ceva obstrueaza plamanii pentru ca suiera foarte tare atunci cand respira,
A fost pus diagnosticul si a facut 6 serii de citostatice, tumora a scazut mai mult de jumatate si starea lui s-a imbunatatit mult. Poate respira fara sa suiere, nu mai oboseste.
Daca nu ar fi facut citostaticele probabil ca acum ar fi fost mort prin sufocare.
Asa ca va rog sa nu mai promovati aceste teorii fara sa stiti de fapt despre ce este vorba.Cancerul nu se vindeca de la sine sau prin puterea mintii.
Aveti grija ce afirmati sa nu aveti oameni pe constiinta.
Reply

Costea Paul George says:
06/07/2013 at 8:26 PM

DRAGA Gabi… adevarul tau nu este si adevarul meu si trebuie sa accepti asta… sotul tau a avut noroc ca nu a luat decat 6 ture de citostatice… astfel, organismul lui a putut lupta impotriva lor si nu a patit-o… inca un noroc al lui a fost ca, daca mi-ai zis ca a expectorat sange, eu stiu ca el era intr-o faza de vindecare care s-ar fi produs oricum si fara acele citostatice… noua medicina germanica descrie foarte frumos aceste lucruri: faza de vindecare a cancerului de plamani are ca simptome stari de rau, de slabiciune, febra, transpiratii, expectorari de sange (cu tumora care a fost “mancata” de microorganisme) iar resturile trebuie eliminate cumva, nu? iti recomand un curs de NMG si o sa intelegi si tu aceste lucruri, la fel ca si mine si ca si multi altii… iti multumesc pt comment… 🙂

Paul Costea said...

Reply
Cristi says:
08/07/2013 at 10:38 AM

Mai omul tu esti periculos…cum spunea iti spunea si altcineva….
Bunica mea a murit in jumatate de an de cancer la plamani. I-au piscat din plamani si au trimis la Bucuresti dar nu a fost edificator si astfel nu au primit-o la oncologie, trebuia sa reia o procedura si mai complicata- efectiv operatie si sa ia iar din plamani si nu mai avea sens si nici nu a vrut.

Deci au refuzat-o la oncologie, a ajuns cu aparat de respiratie si apoi a murit. Nu a facut citostatice de nici un fel, nici pastile nici nimic.

I-am facut retata aia a lui Tatoiu pentru imunitate si ceaiuri pentru cancer…naprasnic, busuioc, urzica atat.

Si deci mai specialistule de ce nu s-a vindecat?

Tu iti dai seama cata karma negativa faci?

Poate te mai salveaza un pic daca le faci crezand in ele, fara intentii materiale, ca astea ti-or fi convingerile dar si ignoranta se plateste karmic asa chiar daca mai putin ca reaua intentie. Dupa cum vezi admit sa nu ta banui de rea intentie, poate chiar crezi sincer.

Acum ai dreptate la unele aspecte legate de sistemul medical, citostaticele nu inseamna vindecare nici pe departe, tratamentele naturiste nu garanteaza nici ele mai ales ca oamenii nu le tin strict , corect .

Dar sa vii cu aberatia asta de medicina germanica si sa spui ca femeia vrea sa retina capul penian sa nu fuga barbatul esti cam dus.
Reply
Costea Paul George says:
08/07/2013 at 1:46 PM

draga cristi… in ce priveste realitatea si adevarul tau, cu siguranta sunt cam dus, precum afirmi… sa nu uitam totusi ca avem realitati diferite iar eu o accept pe a ta si incerc sa o inteleg, nefacandu-te dus… stii cum e asta? ca si cum amandoi am fi intr-o cladire, la etaje (nivele de constienta) diferite. tu vezi anumite lucruri pe geam, eu total altele dar amandoi suntem convinsi ca ceea ce vede fiecare e adevarul, realitatea… intelegi? tocmai de aia nu ar trebui sa luptam ci sa incercam sa il intelegem pe celalalt. pana acum doi ani, daca am fi fost in acea cladire, ne-am fi uitat poate de la acelasi etaj pe geam, dar eu am schimbat etajul si acum vad cu totul altceva. iar, de la etajul la care sunt, eu vad bolile ca pe un lucru care este aici sa ne ajute, sa ne faca sa intelegem ca ceva nu e ok in viata noastra, exista o neconcordanta intre nevoile, asteptarile noastre si asa zisa realitate, ele sunt pt supravietuirea noastra. o sa zici: “esti nebun, oamenii mor in urma bolilor” si ai perfecta dreptate. dar pe oameni nu bolile ii omoara ci faptul ca nu reusesc sa isi rezolve problemele ce le-au creat bolile respective (provocand extenuare), mai mor de frica si de tratamente… cancerul de plamani este rezultatul conflictului de frica de moarte traita pt propria persoana sau pt o persoana draga. o fi murit cumva cineva drag din familie si bunica ta nu a putut trece peste? te rog sa te gandesti la acest aspect si sa ma judeci dupa ce vocea ta interioara iti spune daca gasesti putin adevar in ce am spus…

iti multumesc pt coment… sa ai o zi frumoasa, deosebita…

cu stima, paul

Paul Costea said...

Reply
adrian says:
27/02/2014 at 4:49 PM

Sunt de acord ca gandirea negativa influenteaza in rau sistemul nostru imunitar si, astfel, agraveaza bolile. Dar ce te faci cu epidemiile, cu pandemiile care ucid sute de mii de oameni, unii dintre ei foarte calmi, linistiti si fara probleme de viata nerezolvate? Sau copii mici, chiar sugari, nascuti cu boli netratabile? Ce probleme de viata nerezolvate au acesti ingerasi pentru ca organismul sa le declanseze aceste boli si cum am putea sa le transmitem sfaturile tale pentru a intelege ca, de fapt, ei nu sunt bolnavi?
Costea Paul George says:
28/02/2014 at 3:40 PM

draga adrian… nu exista epidemii, pandemii… cei care te-au invatat asa ceva au uitat in mod voit (pentru a produce frica, nestiinta si dependenta de vaccinuri) sa iti spuna ca “epidemmiile” aveau loc de fiecare data dupa o perioada lunga si grea, in care majoritatea populatiei traia intens conflicte de separare, frica iar, dupa terminarea acelei perioade, ciuma, de exemplu, aparea in masa si bineinteles ca murea lumea pt ca nu rezistau sa treaca de faza de vindecare care ii dobora. un lucru ce au mai uitat sa iti spuna este ca majoritatea familiilor contineau si oameni bolnavi si sanatosi, care nu s-au imbolnavit niciodata, nici dupa aia!!! cum e posibil sa traiesti in casa cu cineva si sa nu iei boala? doar asa e posibil: ca nu e transmisibila!!!

in legatura cu copiii mici, ei chiar sunt bolnavi si se nasc asa din cauza conflictelor pe care le face mama in perioada sarcinii, din cauza otravirilor din aceasta perioada, din cauza nasterilor nenaturale si din cauza separarii ulterioare a mamei de copil… si mai sunt multe alte motive… am fost invatati sa credem ca un copil mic nu isi face conflicte care sa il duca in boala pt simplul motiv ca el nu le poate comunica… total gresit!!!

cu mult drag, paul

Reply

Paul Costea said...

Mel says:
06/07/2013 at 10:00 PM

Draga Gabi, sunt de acord cu tine. Sunt de acord si ca o exista o legatura intre starea psihica si boli, dar mi se pare inacceptabila afirmatia “faza de vindecare a cancerului de plamani are ca simptome stari de rau, de slabiciune, febra, transpiratii, expectorari de sange (cu tumora care a fost “mancata” de microorganisme) iar resturile trebuie eliminate cumva, nu?”. Si multe alte fraze din acest articol si din comentariile domnului care le-a scris, no offence. Pana s-o descoperi terapia care sa distruga strict celulele canceroase (fara sa le afecteze pe cele sanatoase) nu o sa stea niciun bolnav de cancer sa se vindece prin autosugestie. MAI ALES cand e vorba de cancere de la care poti muri in cateva luni!! Articolul e scandalos, no offence. De aceea nu m-am putut abtine si am comentat. O seara buna tuturor!
Reply
Costea Paul George says:
06/07/2013 at 10:47 PM

draga mel… din citirea unui simplu articol, nu poate nimeni sa inteleaga functionarea organismului uman dpdv al noii medicini germanice… deci, nu puteam sa am asteptarea asta… 🙂

si mie mi s-a parut o bazaconie la primul contact cu aceasta medicina. am si scris un articol despre asta: http://terapieinarmonie.ro/?p=130

dar, de atunci incoace, nu a fost un caz in care sa nu se dovedeasca cele invatate de mine… 🙂
Reply
Mel says:
06/07/2013 at 11:02 PM

Pot intelege functionarea organismului uman, am studii in domeniu, lucrez in domeniu. Nu spun ca este o bazaconie aceasta “medicina germanica”. Vreau doar sa spun ca daca dumneavoastra ne recomandati sa urmam niste cursuri in acest domeniu ca sa intelegem mai bine, n-ar strica sa urmati si dvs niste cursuri in domeniul medicinii clasice. Vorba “de ce ti-e frica, nu scapi” este universal valabila si, statistic vorbind, nu le patim chiar pe toate in viata. Hai sa nu ridicam expresia asta din popor la nivelul dezbaterilor medicale si, mai grav, sa ajungeti sa dati sfaturile de mai sus oamenilor in suferinta.
Reply
Costea Paul George says:
06/07/2013 at 11:46 PM

draga mel… am citit o carte de medicina generala si imi ajunge, mai ales ca am citit-o recent… nu pot sa sustin punctele lor de vedere axate pe vindecarea simptomelor si nu pe cea a cauzelor care duc la simptomele respective… din pacate, facem o facultate de medicina, invatam poate chiar 10 ani niste lucruri dar nu ne punem intrebari, nu ni se pare nimic in neregula in toate cele invatate. pentru ca cei care si-au pus intrebari, au fost dati afara din sistem, au fost chiar persecutati (hamer, de exemplu)… si de aia suntem unde suntem cu sistemul de sanatate, din pacate…

Paul Costea said...

Mel says:
07/07/2013 at 3:57 PM

Nu stiu ce carte de medicina ati citit, dar va asigur ca nu e de ajuns. Nu degeaba se fac atatia ani de medicina. Nu sunt impotriva tratarii si prin alte mijloace, dar exagerati si gresiti prin majoritatea celor afirmate.
Costea Paul George says:
07/07/2013 at 4:56 PM

inchipuie-ti ca suntem amandoi in aceeasi cladire dar la etaje diferite… ceea ce vezi tu pe geam este diferit de ceea ce vad eu… sunt doua adevaruri, dar diferite… eu accept adevarul tau, ar trebui sa il accepti si tu pe al meu… eu nu vreau sa ma duc la acel etaj, am fost si am vazut doar suferinta si frica… 🙂

Oana says:
06/07/2013 at 9:26 PM

Buna

Sunt de acord cu faptul ca prin boli corpul nostru ne transmite un mesaj (de asta cancerul recidiveaza). Sunt de acord si cu faptul ca citostaticele si radioterapia te omoara mai repede decat boala in sine. Iti recomand filmul Cancerul – tratamente interzise. Dar metastazele nu apar ca urmare a aflarii diagnosticului, multe cancere sunt diagnosticate cand sunt deja cu metastaze (si nu e alt cancer) iar oamenii nu mor de frica ci din cauza complicatiilor. Chiar daca boala are o cauza sufleteasca nu inseamna ca nu mai mergem la doctor si ca nu o mai tratam. Daca ne amelioram starea fizica putem mai bine sa intelegem mesajul pe care a vrut sa ni-l transmita.
Reply

Costea Paul George says:
06/07/2013 at 9:42 PM

draga mea oana… un cititor de-al meu a mai pus aceasta problema, agatandu-se de faptul ca eu am zis ca metastazele se fac de la frica in urma aflarii ca ai un cancer… dar, te rog sa intelegi ca acela era un simplu exemplu de caz in care apar “metastazele”… se pot da multe exemple de “metastaze”, dar niciuna nu are nicio legatura cu cancerul initial… viata noastra este special conceputa sa avem o gramada de probleme si oricare problema grava iti poate face cate un cancer. gandeste-te ca sunt oameni care nu au numai o problema! iar, pe langa asta, de multe ori ajunge o singura problema grava pe care sa o traiesti conflictual, ca sa faci mai multe cancere! dar fiecare cancer este rezultatul unei alte trairi. Exemplu: unei femei ii moare sotul. situatia asta de viata este atat de grava pt ea incat o interpreteaza in mai multe feluri: “o sa mor de foame” – cancer la ficat, “nu o sa fiu in stare sa ma descurc” – cancer la oase, “nu o sa pot sa ies din rahatul asta” – cancer de colon. si astfel, s-a rezolvat sarmana cu 3 cancere, care insa nu au legatura in sensul ca au “metastazat” de la unul “principal”…

sper ca te-a multumit raspunsul meu… 🙂

cu stima, paul
Reply

carmen says:
06/07/2013 at 11:12 PM

draga PAUL,am inteles ca ai facut un curs de NMG.in afara de acesta ai si alte cunostinte despre medicina,despre functionarea organismului uman? cunosti vreun medic ce se ocupa cu NMG in galati?
Reply

Costea Paul George says:
06/07/2013 at 11:51 PM

draga carmen… nu cunosc medic de NMG in galati. in schimb, poti deveni tu medicul tau daca mergi la un curs, unde ti se pun bazele acestei medicini, iar pe urma ai sansa sa aprofundezi… o sa fie prin toamna curs la galati… daca esti interesata, scrie-mi pe costeapaulgeorge@gmail.com si vei primi detalii… succes! 🙂

Paul Costea said...

Reply

Raluca says:
07/07/2013 at 5:23 AM

Sunt multe moduri in care se pot genera metastazele – nu doar prin ganduri cum spui ci si fizic, prin raspandirea celulelor canceroase in alte organe. Va recomand sa cititi aceasta carte, e disponibila in limba romana pentru a fi citita gratuit si sper ca intr-o zi sa fie si tiparita pentru ca as avea multe persoane carora as vrea sa le-o ofer (si care nu au calculator sau nu se pricep suficient ca sa citeasca online). Mie mi-a luminat foarte multe lucruri. Inclusiv despre motivele pentru care bolnavii sunt “convinsi” sa faca chimioterapie, desi e mai mult decat toxica, omoara tot, nu doar celulele canceroase. Iar celulele sanatoase ucise de chimioterapie nu se mai refac (am cunoscut un caz care avea sechele din cauza asta si dupa 35 de ani de la terminarea “tratamentului” cu chimioterapie) cu alte cuvinte ramane ca un pamant parjolit pe care nu mai creste nimic. DE CE sa faci asa ceva, de ce sa te otravesti cu buna stiinta cand exista alternative? Luati de cititi. Sanatate!

http://www.victory-over-cancer.org/ro/index.html
Reply

Costea Paul George says:
07/07/2013 at 7:36 AM

draga raluca… precum am mai spus, fiecare are adevarul sau…sunt perfect de acord cu tine in legatura cu citostaticele dar nu iti pot impartasi teoriile metastazelor… celulelele canceroase nu se raspandesc. ele nu sunt canceroase. asa au fost interpetate de catre medicina pentru a ne putea da tratamentele minune. celulele sunt modificate dar nu se dezvolta haotic ci au rolul lor bine stabilit. ele sunt celule superpecializate, cu mult mai performante decat celulele organului unde apar… in fine… tu nu trebuie sa crezi aceste lucruri, ai dreptul tau sa crezi ca ele se raspandesc… eu nu cred acest lucru pentru ca am invatat la noua medicina germanica altceva iar de atunci incoace, de fiecare data mi s-au adeverit cele invatate, in cazurile studiate de mine… cu stima, paul
Reply
Ciprian says:
07/07/2013 at 1:32 PM

Bine punctat Paul. Din ce am studiat si eu (destul de putin)…afirm ca nu exista metastaze sau cum le numeste medicina clasica cand iti spune ca, cancerul s-a imprastiat in organism…etc…etc. Banuiesc ca atat poate medicina clasica sau atat se doreste mai exact, doar din asta se fac bani frumosi, nu ?
Reply

Daiana says:
07/07/2013 at 5:08 PM

Buna seara! Ma bucur ca am dat peste acest articol pe facebook. Parca a fost scris direct pt sufletelul meu, care dupa 7 ani inca se mai framanta pt acel “dar daca…”. Imi place cum scrii (daca-mi permiti sa te tutuiesc). Poate nu toti cei care citesc adopta aceasta metoda, dar m-as bucura ca macar sa simta optimismul din randurile tale si sa incerce sa gandeasca ceva mai pozitiv. Nu este usor, o stiu pe pielea mea, dar putem incerca. nu avem nimic de pierdut daca gandim pozitiv, insa avem multe de pierdut daca ne framantam, ne necajim si gandim negativ.
Sanatate!
Reply
Mel says:
07/07/2013 at 7:11 PM

Da, da, agree to disagree se spune. Tot nu ati inteles ideea. Am afirmat ca nu sunt impotriva altor mijoace de tratament in afara celor clasice. Dumneavoastra sunteti cel care pune la zid medicina clasica, eu nu am aruncat cu pietre in “medicina germanica”. Poate ar fi mai bine sa ne ajutam intre noi, nu sa se ridice cate un vraci care nici macar nu cunoaste termenii medicali, sa spuna ca inventarea medicinii clasice nu a fost o idee buna. Pun pariu ca atunci cand aveti vreo infectie urinara cu usturimi pe uretra de simtiti ca mictionati lame, dati iama in raftul cu medicamente alopate. Nu principiile “medicinii germanice” sunt problema mea, ci ineptiile din acest articol, no offence. Va sfatuiesc sa mai cititi. Ca sa puteti fi impotriva unui lucru, trebuie mai intai sa il cunoasteti! O carte de medicina citita nu inseamna nimic.
Reply

Paul Costea said...

Costea Paul George says:
07/07/2013 at 9:28 PM

draga mea… eu nu sunt impotriva medicinii alopate… are si ea rolul ei… problema mare a ei este ca se ocupa doar cu ameliorarea simptomelor… adevarata vindecare poate veni doar din noi… iar cu infectia urinara, ea e rezultatul unor trairi de genul marcare de teritoriu si este faza de vindecare… care nu se vindeca rapid este intr-o recadere continua faza activa a conflictului… nu trebuie sa te supere daca suntem paraleli in idei… suntem la etaje diferite ale constientei… fiecare adevar e adevarat… si al meu si al tau… o seara frumoasa… 🙂
Reply

Soare Cecilia says:
09/08/2013 at 2:31 PM

Sunt de acord in mare cu aceste principii alternative ale medicinii germanice, dar cred ca in acelasi timp trebuie sa fim deschisi la mai multe posibilitati. Un tratament ar trebui sa nu neglijeze fizicul – regim alimentar mai pur, medicamentos paleativ, chirurgical unde e necesar. De asemenea nivelul spiritual trebuie si el ajutat. Si sa nu uitam banalul Masaj. Ajuta foarte mult sa simtim zona afectata sa punem mainile deasupra ei sa atingem, sa mangaiem, sa masam usor, sa simtim corpul din nou, sa facem streching, intinzandu-ne ca pisicile. Pisica e un maestru al relaxarii si ar trebui sa luam exemplu de la ea. Un corp relaxat, emotii constientizate, dieta adecvata, rugaciuni, meditatie si deja suntem pe drumul cel bun.

Dar nu e asa de usor si vorbesc din proprie experienta. Am multiple probleme ce vin pe linie limfatica, ca sa zic asa o leucemie limfatica cronica ce inainteaza lent o tin in control doar cu metode alternative…. Cateodata insa cand muncesc prea mult, ma stresez iese de sub control si incep sa simt cum disemineaza… In corp apare o durere anormala care nu trece, nu neaparat mare, dar nu mai trece – de ex durere la plamanul stang de luni de zile… Am suportat-o ignorand-o dar la un moment dat mi-am zis nu e ok ceva trebuie facut…. Am inceput sa caut cauzele emotionale sa ma masez, a durat in jur de 4-5 luni ca sa dispara in totalitate. Seara de seara cate 1 ora sau mai mult de munca intensa cu mine.
Altadata a aparut o durere urata undeva in creier adanc in spatele urechii drepte. Cum am fost pe faza de data asta m-am apucat de treaba dupa ce am vazut ca persista mai multe zile. Dupa vreo 2-3 saptamani am scuipat ceva tesut si sange si gata durerea s-a dus si procesul acela anormal de formare a unei tumori a dat in spate.

Dar asta inseamna MUNCA din pacate uneori cateva ori pe zi…. trebuie sa te adancesti in subconstient pe nivele emotionale uneori foarte adanci… Nu stiu daca toata lumea e pregatita sa faca asta, iti trebuie antrenament ca sa zic asa… Probabil in taberele ce le recomandati asta se face…? Eu am invatat mai mult intuitiv, singura cum sa fac lucruri de genu asta si apoi am ramas surprinsa sa vad ca exista terapii in lume asemanatoare cu ce fac eu… Si am mai invatat o gramada de lucruri din scrierile lui Lazarev.

Cu toate astea citesc intens si medicina clasica, mai ales clinica ( parintii mei fiind amandoi medici ) si psihologie pe care am studiat-o la facultate.
De aceea concluzia mea este – oameni informati-va, internetul e o mare putere. Cititi, analizati, comparati ca de aia avem creier in cap, nu respingeti chiar si teoriile care vi se par absurde, da nici medicina clasica… Totusi in cazul cancerului cunosc oameni care au mers pe metode clasice si aproape au murit, si oameni care au ales metode alternative si traiesc.

Paul Costea said...

Soare Cecilia says:
09/08/2013 at 2:31 PM

– Cazul cel mai grav pe care il stiu, barbat cu cancer la cap, metastaze peste tot, dat afara din spital a fost trecut pe regim cu apa distilata 2 saptamani ( cu acordul sotiei ca el era inconstient ). Au trecut 20 de ani de cand il stiu si inca traieste. Tine dieta stricta numai cu cruditati, cereale atent supravegheta de cineva din oras care se ocupa cu asta, si merge des la biserica. E asa slabit, uneori merge mai greu si vorbeste un pic balbait pt ca creierul nu s-a putut reface total, dar traieste!
– Alt caz pe caz de data asta finalizat tragic, cazul unei prietene doctor care a avut un mic nodul la san, a facut biopsie repede ( s-a gresit cu ceva la aceasta biopsie ) ganglionul a diseminat abdominal si a murit in chinuri groaznice. Rezultatul biopsiei – NEGATIV. Deci nu era cancer, totusi lichidul din ganglion iesind liber in tesuturi a proliferat si fata s-a umplut cu tumori ganglionare. Cat de tragica soarta dupa cata munca si invatatura a dus la viata ei.

Eu cred ca procesul de diseminare chiar exista, metastazele chiar se instaleaza, mi se pare logic ca de la un focar sa se duca si in alte parti. Daca punem o picatura de cerneala intr-un pahar ea se va imprastia pana la urma.
Totusi metastazele se dezvolta si din cauza ca dupa radio si chimio organismul e foarte slabit si infricosat si nu mai poate lupta. Asa ca doar cateva celule canceroase sa scape si ele se vor duce prin alte parti provocand metastaze.
Am o alta prietena medic ce lucreaza la Cluj la oncologie de vreo 3 ani de cand a iesit din facultate. Ii e foarte greu sa vada cata suferinta e si cum nu se poate face nimica. Mi-a spus ca si-a dat seama ca radioterapia nu mai are rost si e doar tortura… Deci si unii medici realizeaza asta dar nu au ce face, asa sunt protocoalele…
Reply

Paul Costea said...

Costea Paul George says:
10/08/2013 at 1:06 PM

din pacate, aceste protocoale au la baza bani multi care se incaseaza din citostatice si raze… e ok ce ai scris, mi-a placut… insa as avea de spus parerea mea despre metastaze: ele nu exista! faza cu cerneala nu se poate aminti ca si o analogie, pentru ca aici e vorba de organe separate care “metastazeaza”. este ca si cum ai avea pe masa 3 pahare cu apa, torni cerneala in unul si se vor albastri toate 3 pt ca sunt pe masa (3 organe in acelasi corp)… cum ar putea metastaza un cancer de san in unul de oase, cand unul este caracterizat prin proliferare, celalalt prin minus de celule? dar medicina asa de frumos o explica din presupuneri! merge celula canceroasa prin sange, zice-se, desi nu a fost gasita niciodata acolo… sau merge prin limfa. pai bineinteles ca merge prin limfa, pt ca ea e gunoierul organismului si pe acolo se elimina reziduurile… 🙂 … “metastazele” sunt conflicte separate facute de om. cei care ajung acolo, nu au doar o problema de viata ci mai multe si fiecare problema ii provoaca un cancer separat… oricum, se poate spune multe despre “metastaze” dpdv al noii medicini germanice, eu am dat doar cateva exemple…

cu stima, paul
Reply

Soare Cecilia says:
09/08/2013 at 2:33 PM

* si aproape toti au murit ( corectie de text )
Reply
Roman Silvia says:
28/01/2014 at 2:54 PM

matusa ta a avut maare noroc ca ai existat tu la momentul potrivit! impresionant!
Reply

Costea Paul George says:
28/01/2014 at 4:02 PM

🙂
Reply
ovidiu says:
05/02/2014 at 2:43 PM

Sal Paul
Urmaresc cu mult interes reportajele despre NMG si vreau si eu o lamurire daca ma poti ajuta.
Am un prieten foarte bun care a fost depistat cu cancer testicular, in NMG la ce tip de conflict se incadreaza (eu am citit ca ar fi un cancer de vindecare poate nu am inteles eu bine) , doresc foarte mult sa il ajut si e destul de receptiv la med alternativa .
Multumesc anticipat !
Atept cu mult interes raspunsul tau.
Reply
Costea Paul George says:
05/02/2014 at 3:21 PM

da… ai stiut bine… cancerul testicular este faza de vindecare a unui conflict de pierdere a unei persoane, lucru drag… este exact ca si in cazul chisturilor ovariene la femei…
Reply

Paul Costea said...

ovidiu says:
05/02/2014 at 9:35 PM

in cazul asta, normal ar fii sa se bucure si sa refuze prajiturelele (chimio si radio) , dar ar putea dura mult pana sa dispara tumoarea?
Dureri el avea demult acolo dar pana sa apara si tumoarea a trecut mai mult de un an , deocamdata nu a luat prajiturele sper sa il pot convinge ca totul e ok intradevar si-a pierdut parintii in urma cu 1an si ceva .
Multumesc mult de sfaturi.
Costea Paul George says:
05/02/2014 at 10:37 PM

ai vazut cat e de exacta aceasta stiinta? oare de unde am stiut ca a pierdut pe cineva drag? inca nu a dat gres niciodata… spune-i prietenului tau sa imi scrie pe costeapaulgeorge@gmail.com si il indrum acolo exact ce trebuie sa faca… succes! 🙂

maria says:
28/01/2015 at 2:15 PM

Doresc ca experienta mea in terapiile alternative sa constituie un mic ajutor pentru cei care au nevoie http://jurnaldecobai.blogspot.ro/2015/01/introducere.html Multa sanatate!
Reply

Reply

Paul Costea said...

Lidia says:

“Prin tratamentul d-nei D-nei.Lidia Holban m-am reintors la viata”

Stimata d-na Sanziana Pop,

Ma numesc M.P.am 40 de ani si locuiesc in Buzau. M-am decis sa va trimit cateva randuri cu povestea mea, in speranta ca un numar cat mai mare de persoane vor citi aceste randuri si vor putea trece mai usor si mai bine prin ceea ce am trecut eu. In vara anului 2006, urmarind la TV o campanie nationala privind lupta impotriva cancerului la san, m-am decis sa imi fac si eu un control de rutina. Rezultatul a fost socant, atat pentru mine, cat si pentru familia mea. Mi s-a descoperit o tumora maligna localizata la sanul stang. Disperata, am repetat analizele la diferite centre din tara si toate indicau acelasi lucru: tumora canceroasa stadiul III spre IV. O luna mai tarziu, o buna prietena, stiindu-mi suferinta, m-a indrumat sa merg la o prezentare a unor produse naturiste, unde exista o sansa cat de mica sa gasesc o posibilitate de a-mi vindeca boala. M-am dus si acolo am cunoscut doua persoane de exceptie: d-na dr. Irina Spuderca si d-na Lidia Holban, care avusese si ea displazie mamara cu ganglioni axiali inflamati si m-a incurajat sa incerc un program de integratori alimentari, care o ajutase si pe dansa. M-am decis imediat. Dupa doua saptamani, am inceput la Cluj sedintele de chimioterapie (citostatice), toata lumea recomandandu-mi sa ma operez cat mai repede posibil. Am refuzat cu incapatanare, avand o mare speranta in produsele pe care le foloseam, deoarece ma simteam din ce in ce mai bine. Dupa numai cinci sedinte de chimioterapie, in care pot sa spun ca am trecut prin toate chinurile iadului, am renuntat la celelalte, ramanand fidela curei cu aceste produse naturale, pe care o tineam in paralel cu un regim alimentar foarte bine stabilit. In data de 9.10.2007, la un an dupa ce mi s-a depistat aceasta boala crancena, am facut un nou control si un set de analize. Surpriza este greu de descris: tumora mea la sanul stang scazuse de la 4,5 la 2,2, iar toate celelalte analize erau in limitele normale. Uimirea a fost mare atat pentru medici, familie, prieteni, cat si pentru mine. Toata lumea era bucuroasa de aceasta revenire aproape miraculoasa. Toata lumea ma privea cu uimire, nu mai purtam basmaluta, imi crescuse un par frumos, eram schimbata mult in bine, vesela, comunicativa, si asta datorita acestor produse care pot face minuni. In prezent, am devenit aceeasi femeie normala, vesela, care se bucura de familie, de prieteni si de viata. Vreau sa le multumesc si pe aceasta cale d-nelor Irina Spuderca si Lidia Holban si sa le asigur de intreaga mea recunostinta, dorindu-le multa sanatate si putere de munca, pentru a putea face in continuare bine si altor bolnave, fericire in suflet si zambetul pe buze.
Va doresc din toata inima tuturor multa sanatate si viata lunga. Doamne ajuta! Persoanele care doresc mai multe informatii, documente sau diferite sfaturi o pot contacta pe Dna.Lidia Holban.la nr.0722 260 445 sau email floryarts@yahoo.com
Eu am fost prima care am luat acest program la recomandarea dr.Cupceancu Bogdan,rezultatele au fost miraculoase dupa doar 2 luni,din 2006 am ajutat foarte multe persoane cu aceste produse ,care fac diferenta prin complexitate si biocompatibiliatea cu organismul uman a tuturor compunentelor nutritive.
Multa sanatate !
Lidia Holban

Reply